Cum anul 2008, 2009 este in Bucuresti anul celuilalt mare clasic vienez.
Hoseph Haydn moare în aceeaşi zi cu faimosul general Lannes, vechi camarad şi prieten al împăratului Napoleon. Sîntem în 31 mai 1809 şi suveranul francez este profund îndurerat la primirea veştii morţii viteazului său ostaş pe cîmpul de luptă, în timp ce dispariţia discretă în propriul pat a lui Haydn îl lasă rece. Dispoziţiile lui Napoleon sînt simple şi clare: funeralii militare pentru generalul Lannes şi sigilarea rapidă a lucrărilor compozitorului, ca să nu se risipească nimic. Haydn este înmormîntat rapid, fără nici un fel de onoruri. Napoleon, printre ei aflîndu-se şi generalii Marmont şi Davout.
Au trecut 200 de ani. Sîntem în ianuarie 2009 şi vom comemora şi noi cum se cuvine personalitatea genialului muzician. Un prim moment a fost concertul de la Ateneul Român, unde o simfonie de tinereţe a lui Haydn a fost interpretată de orchestra Filarmonicii „G. Enescu“, sub bagheta maestrului Cristian Mandeal.
Haydn a fost un norocos. Apreciat, admirat şi iubit de contemporani, simpli melomani ai Europei sau profesionişti ai muzicii – să mai amintim de scrisorile lui Mozart şi de dedicaţia către „Giuseppe Haydn“, depusă „Dal suo amice“ pe propriile sale prime şase cvartete? A lăsat omenirii nu mai puţin de 1.696 de lucrări. Peste o sută de simfonii şi lucrări camerale de tot felul, concerte peste concerte, unele dintre ele fiind deja puncte de referinţă în repertoriul oricărui interpret de azi, mari lucrări vocal simfonice, precum cunoscutul Anotimpurile, dar ce nu a compus Haydn?Importanţa lui Haydn în istoria muzicii constă, mai ales, în dezvoltarea simfoniei şi cvartetului de coarde, precum şi în pefecţionarea formei de sonată.
104 simfonii, peste 80 cvartete de coarde, peste 20 trio-uri pentru instrumente cu coarde, 120 trio-uri pentru diferite combinaţii instrumentale, peste 60 sonate pentru pian, mai multe oratorii, de ex.: Die Schöpfung („Creaţia”), Die Jahreszeiten („Anotimpurile”), 13 opere în stil italian
Joseph Haydn este şi autorul melodiei imnului naţional al Germaniei, compusă iniţial în onoarea împăratului Francisc al II-lea al Austriei în timpul războaielor napoleoniene şi introdus apoi ca „mişcare a doua” în Cvartetul de coarde op. 76 Nr. 3 (Hob. III:77), cunoscut sub numele de „Kaiserquartett” (Cvartetul imperial).
Nu degeaba la roblogfest'08, un blog despre muzica clasica a iesit pe locul doi in topul blogurilor.
